Traducere de Octavian Cocoş
Sunt roci care conservă, mărturie
pentru potopul vechi, şi urme clare
lăsate de-animale târâtoare
ce-au fost cândva. Şi-n straturi parcă scrie
un antic scrib, cu multă măiestrie,
ce povesteşte-n scrisu-acela mare
ce s-a întâmplat în vremuri milenare.
Iar cei deştepţi din urme teorie
elaborează şi explică bine
ce specii existau odinioară,
dar cerul cel albastru nu reţine
dâre de păsări care-l traversară.
Aşa şi omul, urme, nu puţine,
lasă prin timp, dar sufletul lui zboară.
vezi mai multe poezii de: Miguel de Unamuno
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.